In fotografia din stanga e Mirela. Vinde haine de copii la un magazin dintr-un mall din Bucuresti.
Iar mai jos e … Mirela, fizician, cercetator in stiintele creierului.
Care e lucrul pe care il au in comun o vanzatoare la un magazin de haine si o fiziciana care regleaza echipamentele cu care chirurgii fac operatii pe creier?
Ia sa vedem: ambele locuiesc in Romania? Ambele fac cu placere ceea ce fac? Ambele se pricep la meseria lor atat de bine incat sunt laudate de sefii lor la locul de munca?
Da, da, si da. Dar mai e un lucru pe care cele doua fete il au in comun: sunt una si aceeasi persoana!
Mirela fiziciana e aceeasi persoana cu Mirela vanzatoarea de haine de copii.
Mirela fiziciana stie ce spike-uri electrice genereaza un tesut cerebral patologic. Iar Mirela vanzatoarea poate sa-ti spuna oricand ce bluzita se asorteaza la fusta aceea cu pliseuri beige pentru anul I de gradinita.
Tot ce-am scris pana acum pare vesel si optimist si, pana la urma, nici Mirela nu e o fire trista. Mai trist e insa salariul ei de cercetator fizician cu jumatate de norma: 4 milioane de lei pe luna. Jumatate din salariul minim pe economie. Atat a avut bani proiectul de cercetare a creierului la care a obtinut un post temporar.
De astia 4 milioane stie sa calculeze adancimea exacta si pozitia pe scalp in care chirurgul trebuie sa introduca un electrod in cutia craniana, electrod pe care neurologul il va folosi pentru a stabili localizarea unei leziuni epileptice. Pentru asta a invatat 4 ani, apoi a mai facut inca 2 de master. Dar a meritat efortul: acum stie sa regleze echipamente de zeci de mii de euro in doar cateva secunde… si pentru toata aceasta stiinta de carte, Romania o premiaza la sfarsitul lunii cu mai putini bani decat da angajatului care face curat dupa operatie…!
De aceea Mirela e vanzatoare dupa-amiaza. Pentru ca tot efortul ei de a invata, de a se perfectiona intr-o meserie complicata cum e investigatia electroencefalografica e platit cu o suma de 4 milioane de lei. Pe un grant de cercetare.
De restul o platesc doamnele cu bani care iau in seara asta o rochie pentru fetita lor sau o pereche de pantalonasi pentru baiat.
N-am nici o morala sa trag de aici. Daca dumneavoastra gasiti una, va rog s-o tineti pentru uz personal. Mirela nu se plange. Si nici eu. Pentru ca face ce-i place si pentru ca e o fire optimista. Spera ca intr-o buna zi Romania va fi o alta tara, in care stiinta de carte va fi mai scumpa ca paltoanele pe care le vinde si ca iti va tine de cald tot atat de mult ca ele.
Pana atunci, va ramane Mirela, fata cu cea mai lunga si complicata zi pe care o stiu: dimineata fizician, seara vanzatoare si in permanenta romanca muncitoare.
Nu stiu daca v-o propun ca model. Mai are loc intre atatea altele de la televizor?
Asa ca mai bine ma retrag, lasandu-va cu intrebarea de la inceput:
Ioana Mindruta
Chirurgia Epilepsiei 
Excelent articol, poate ca doar intrebarea de la final trebuia sa fie alta. Intrebarea e in care Romanie vrei sa traiesti – in cea care considera ca e suficient sa fii vinzator, sau cea care considera ca e nevoie totusi si de oameni care sa invete, sa gindeasca, sa munceasca la un alt nivel. Cunosc si eu un caz de cercetatoare in fizica care, dupa ce s-a dat “cu dedicatie” postul de cercetator full time la universitate pe care il dorea de mult timp si pentru care a muncit/invatat mii de ore, a investit banii intr-un curs de makeup artist si isi va schimba radical profesia. De ce? Fiindca inca traieste in Romania aia care considera ca un dobitoc semi-doct ajuns parlamentar e indreptatit sa primeasca de la buget cit un autocar plin de cercetatori cu un IQ si mai ales o putere de munca mai mari decit ale intreg neamului lui de la euglena pina la euglena bipeda pe care o reprezinta el acum…
Corect, orice meserie facuta frumos e onorabila.
A fi vanzatoarea nu e denigrant.. Intrebarea: ce isi doreste Romanaia sa fii?, punand cele doua profesii in comparatie e putin scos din context. Nici a fi vanzator, nici a fi cercetator nu te face mai mult sau mai putin OM. In afara situatiei urate, de a fi cercetator si a nu putea trai din asta, mi se pare ca o serie de oameni, care sunt vanzatori s-ar putea simti atinsi putin.
Poate ca aveti dreptate. Dar asa cum am mentionat si in text, ea e fericita in ambele meserii si le face bine pe amandoua. Dilema este ce abilitati ar trebui sa folosim mai degraba de la ea noi, ca tara.
E o obsesie a dreptei sa imparta oamenii dupa meseria pe care o practica?
N-am inteles care e problema. Ca un cercetator e prost platit sau ca un cercetator e mai prost platit decat un spalator pe jos? Care e sensul comparatiei?
Ambele slujbe sunt indecent de prost platite.
cum putem lua legatura cu aceasta minunata tanara?
Wow, she’s seems amazing..
Ati putea mentiona unde anume lucreaza? Ar merita cu siguranta felicitata in persoana. Felicitari pentru articol!
Lasand la o parte povestea, as avea mai degraba de facut doua comentarii la adresa persoanei care a scris acest articol (avand aparent functia de As. Univ. Dr.) :
1. In anul 2005 Romania a realizat reforma monetara. Ati ratat momentul? Din scrierile dumneavoastra, tanara are un grant de un milion de euro.
2. In propozitia “Atat a avut bani proiectul de cercetare a creierului la care a optinut un post temporar.”, cred ca “obţinut” este cuvantul pe care il cautati.
“Lasand la o parte povestea” va legati de doua amanunte. Pacat ca lasati la o parte povestea, care e cea mai importanta. Am corectat “optinut”. Acum are mai mult sens?
Iulia, draga, vezi tu?! D-asta e tara asta asa…pentru ca ne imptomolim in detalii inutile si uitam ceea ce conteaza…Incearca sa lasi un pic deoparte aerul asta “superior” care te face superficiala si sa privesti adevarata esenta a problemei. In ansamblu, pari a fi o femeie desteapta, insa, daca intru in detalii inutile, tind sa cred ca esti o superficiala…iti convine catalogarea? Numai bine iti doresc! Cu sinceritate, Corina
M-am atacat pentru ca acesta este un articol scris de cineva care nu stie cum stau lucrurile in cercetare, cu multe cuvinte mari care nu isi au locul in context. Asa cum a punctat si Ovidiu, din articol reiese ca tanara desfasoara o activitate care nu e tocmai cercetare, aceste investigatii sunt bine cunoscute chiar si de studentii aflati in ani terminali ai facultatii de fizica, stagiul licenta. Cercetarea presupune obtinerea de rezultate originale care in niciun caz nu pot fi obtinute prin desfasurarea unui job cu jumatate de norma. Chiar si desfasurand o activitate normala, salariul de cercetator nu este grozav, nu neg. Dar de fapt din ce meserie poti sa castigi un salariu mai mult decat decent in Romania? Ca pana la urma aici este problema. Eu as fi mai mult ingrijorata din cauza faptului ca nu mai e nimeni dornic sa fie invatator sau profesor din cauza salariilor mediocre.
Tanara domnisoara ar trebui sa se considere norocoasa ca are nu unul, ci chiar doua locuri de munca avand in vedere ca sunt foarte multi specialisti care nici macar nu pot gasi un job in Romania.
Daca vrei sa faci cercetare cel mai bine e s-o faci din fonduri proprii. Altfel, daca te incadrezi intr-un institut de cercetare, e ceva de groaza. Acolo se atrag fonduri publice. Pt atragerea acestor fonduri ‘cercetatorii’ scriu toata ziua documente, proiecte, rapoarte…, numai cercetare nu fac, ca nu mai e timp si nici nu mai are cine s-o faca, fiindca s-au retras multi dintre cercetatorii care aveau oarece valoare si in locul lor au venit oameni nepotriviti la locul nepotrivit. Reusesc sa atraga fonduri nu cei valorosi, ci smecherii cu pile. Asa zisa cercetare care se face acum e mai degraba o activitate stupida, fara nici un rost.
Din ce scrie in acest articol inteleg ca fata asta desfasoara o activitate aplicativa, curenta, care nu-mi pare sa fie cercetare propriu-zisa. Ar putea lucra ca angajata a unui spital, cu salar corespunzator. Si-ar putea asigura un venit de baza dintr-o activitate curenta cu neurochirurgii. Iar cercetarea ar putea fi o activitate secundara in care ar contribui la dezvoltarea cunoasterii (fizica medicala), prelucrand date obtinute in cursul activitatii de baza.
Asa ar trebui sa fie in general cercetatorii: sa aiba o activitate de baza, curenta care sa le asigure un venit de baza, iar cercetarea sa fie o activitate secundara, pe care sa o faca din pura pasiune si sa le aduca eventual un venit suplimentar atunci cand e cazul si daca e cazul. Nu cum e acum: cercetatorul cere bani pt pretinsele cercetari pe care le face, indiferent care-s rezultatele. Si face o cacealma si mizeaza pe faptul ca oricum nu se pricepe nimeni sa-i evalueze rezultatele.
Nu exista cercetare facuta cu fonduri proprii. Ai nevoie de infrastructura si locatie ceea ce nu iti poti asigura singur.
Cercetarea nu poate fi o activitate secundara. Iti ia mai tot timpul mai bine de 8-10-12 ore pe zi.
Rapoartele de evaluare la proiecte sunt un mare fas. Valoarea cercetarii tale e recunoscuta in urma publicarii in reviste internationale cotate ISI cu factor de impact cat mai mare. O si mai mare recunoastere o ai cand alte grupuri care cerceteaza cam aceasi felie cu tine iti citeaza lucrarile. Atunci inseamna ca ai facut ceva important. Sa nu mai zic de momentul in care reusesti sa dezvolti un produs sau sa descoperi ceva cu aplicare clinica imediata.
Cum sa nu?? Exista si cercetari cu fonduri private. Si cercetatori care nu scriu lucrari ISI, dar isi vad de treaba cu toata seriozitatea, dezvolta produse si aduc progres. Sigur, trebuie sa ai bani, dar te orientezi sa faci ce se poate cu cati bani ai. Mai presus de bani trebuie pasiune. Multe lucruri interesante se pot face si cu fonduri modeste.
Lucrarile ISI, citarile, punctajele sunt pt evaluarea celor care-s platiti sa faca cercetare din fonduri publice. Regulile de stabilire a punctajelor sunt atat de proaste incat au ajuns sa aiba punctaj mare tot felul de nulitati, fiindca se bazeaza pe lucrarile altora (ca indiferent ca-i autor sau coautor, tot asa e punctat). Cercetatorii din categoria asta scriu toata ziua proiecte, rapoarte, calculeaza punctaje, participa la competitii de proiecte, fac parteneriate strategice, impart bani… Si mare parte din ei sunt nulitati si risipesc f multi bani publici. Pe ici pe colo mai e cate un performer care are pe merit multe lucrari ISI. Dar nici asta nu-i prea relevant ca poti sa fii f bun si sa ti se respinga lucrarile si poti sa ai bafta sa ti se publice lucrari ISI si sa fii citat des fara sa fii prea bun. Sunt destule nulitati care au publicat lucrari ISI la norma, fie ca si-au facut relatii la reviste, fie ca si-au dezvoltat abilitatea de a scrie articole pe placul revistei, dar altfel nu-s buni de nimic.
Si da, cercetarea ar fi cel mai bine sa fie o activitate secundara. Iti incepi cariera cu o activitate profesionala care iti aduce un venit de baza si in procesul muncii te confrunti cu probleme, cauti solutii, iti apar idei, faci descoperiri, inventii, inovatii… Asta daca ai inclinatii si pasiune pt cercetare.
Venitul ca cercetător nu e soar unul financiar. Ea învaţă ceva acolo. E norocoasă că are ocazia. Alţii ar face-o probabil şi fără salariu.
Lucian, presupunand – prin absurd – ca vreoadata ai dobandi cunostintele acestei tinere, dar ai avea si situatia ei materiala, ai lucra fara salariu?
Dar deja lucrez fara salariu la blogul sotiei mele …))))
Cata vreme taxele din Romania vor fi mici, la nivelul Somaliei, nu veti avea cercetatori sau oameni in general de nivelul Suediei.
Interesanta intrebare, insa inainte de a cauta un raspuns trebuie bine identificata Romania. E impropriu spus ca Romania isi poate dori ceva. De fapt, reprezentatii alesi ai Romaniei pot dori sau infaptui ceva. Si ce am putea astepta de la acesti reprezentanti, cand spectacolul din parlament sau senat e unul ridicol, grotesc: indivizi fara un sistem de valori morale care isi urmaresc numai scopuri personale si care sunt investiti an de an de majoritatea romanilor cu mandatul de a-i reprezenta, in ciuda activitatilor mafiote, plagiatorismului, minciunii si altor acuzatii grave care le sunt atribuabile.
Si atunci, cand acestia sunt laolalta Romania, la ce sa ne asteptam? Ca cercetator, stiu ca nu pot discuta despre munca mea cu un instalator sau cu un sudor, n-ar aprecia si nici nu ar fi interesati de rezultatele cercetarilor mele. Statul roman ar trebui sa aiba un plan de prioritati care sa determine in mod rational investitiile strategice, cu efecte pe termen lung, iar printre aceste prioritati ar trebui sa sa afle invatamantul si cercetarea, care sunt intr-un mod intrinsec legate. E absolut evident ca acestea nu se afla pe lista de prioritati a guvernantilor, si postarea d-voastra o demonstreaza.
Dar la ce ajuta cercetarea asta, ca pentru instalator, sudor, sau noua clasa de imbogatiti prin furt din banul public nu e clar. Cercetarea ajuta la mersul inainte al societatii, in ansamblu. Descoperirile in fiecare domeniu ne fac viata mai usoara, ne prelungesc viata, ne ajuta sa intelegem universul in care traim. Fara de acestea am fi inca la stadiul de ginta, cu carnea-n protap si vinul in cani (poate, daca cei mai inventivi dintre noi ar fi descoperit focul, procesul de fabricatie al vinuli si olaritul).
Cercetarea nu se poate face fara investitii, iar daca fondurile sunt deturnate de sistemul mafiot actual, cercetarea e pe un drum laturalnic, fara viitor.
Repet, interesant subiect. Acum as avea eu o intrebare: ce s-ar putea face pentru a schimba ceva? (Argument ajutator: chiar se vrea schimbarea?)
Problema cea mai mare este ca e criza mare de oameni pregatiti si capabili. Degeaba angajezi in institutele de cercetare niste absolventi oarecare, le dai salarii motivante si ii pui sa cerceteze. Nu se obtine nici un rezultat.
Ar trebui reformat invatamantul, dar e imposibil, fiindca suntem sub tirania mediocritatii si nu se vrea nici o reforma sanatoasa. Lucrurile se vor schimba daca aici vor veni de undeva niste elite.
Erratum: a se citi vinului in loc de vinuli (scuze, nu pot reedita postarea).
Vreau sa o cunosc pe Mirela 🙂
Isi va permite Mirela sa aiba o familie?
Sa creasca un copil? Sa-si cumpere o casa?
Sau va lu si ea drumul strainatatii?
Desigur că articolul ăsta dorește să arate că România este încă o țară care are nevoie de multe schimbări. Desigur că e aberant ca un cercetător, chiar și la început de drum să câștige mai puțin decât un cerșetor din zona Piața Unirii însă este la fel de aberant ca un articol, care era clar că va deveni viral într-un timp foarte scurt, să dezinformeze publicul cititor, în mod voit sau nu. Două mici precizări, care cu siguranță vor fi criticate aspru dar fie, Mirela este încă înscrisă la master, este anul doi, iar pentru ea studiile de licență au durat doar 3 ani. Totodată, Mirela ar trebui să se considere norocoasă că are ocazia să lucreze în domeniul pentru care s-a pregătit atât de intens până în prezent. Sunt suficienți absolvenți de fizică și nu numai care, la fel ca Mirela au două job-uri însă culmea…niciunul nu are legătură cu domeniul lor de studiu. De asemenea, sunt la fel de mulți absolvenți care încă fac practică, altfel spus nu au niciun beneficiu material, doar pentru a avea ocazia să aplice câteva dintre cunoștințele dobândite pe parcursul anilor de studiu.
Eu zic va mai agitati atat daca sunteti doar unii care tasteaza comod din spatele tastaturii , nu stiti cat e de greu . Ganditi-va ca eu am un salariu de 1200 de lei pe luna , iar chiria este de 600, sunt zile cand poate tot ce am man at a cost un covrig , si nu ma plang, incerc sa schimb ceva .Ce conteaza e ca am in spate 50 + concursuri de electronica,inventica si cateva aplicatii realizate care ar putea ajuta suficiente persoane.E simplu , nu intereseaza pe nimeni atata timp cat nu produce bani.Cum s-a zis mai sus mai bine faci cercetare din banii tai indiferent de domeniu.Daca vrem sa schimbam ceva e cazul sa mai si facem , nu doar sa ne plangem.
Cum se poate lua legatura cu Mirela?
Multumesc
e simplu, iei la rand mall-urile din bucuresti, ca nu sunt prea multe, si te uiti dupa magazinele de haine de copii. Dar sa fie seara! Si sa fie cu un buchet de flori. (dar aproape sigur are deja prieten…)
Din pacate inca mai avem acea mentalitate comunista, conform careia statul trebuie sa ne rezolve toate problemele, si daca 500 de oameni din parlament ar lucra gratis – dintr-o data problemele noastre nu ar mai exista. Nu vreau sa le iau apararea politicienilor, dar se exagereaza de dragul exagerarii. In modelul capitalist, implicarea statutului in cercetare/stiinta trebuie sa fie minima.
Exista un raport intre cererea si oferta de munca intelectuala pe piata. Din pacate sistemul nostru de invatamant scoate pe banda rulanta absolventi in anumite domenii care nu au deloc/aproape de loc cautare in piata muncii. Nu pot da vina pe stat pentru aceasta, universitatile is creeaza singurele curriculum-ul. Mediul de afaceri a inceput sa se implice in aceasta directie dar va dura pana vom avea un rezultat.
Intr-o tara plina numai cu doctori docenti, garantat vei gasi unul care serveste hamburgeri si altul care vinde haine.
Eu cred ca se exagereaza cand se urla prin parlament dupa salarii de 15 000 de lei pe luna intr-o tara in care salariul minim e 1000. Si ala care ia 1000 chiar produce ceva, spre deosebire de 80% dintre parlamentari. Si pe langa aia 15 000 de lei, unii mai primesc masina, casa, diurna, cheltuieli de deplasare, deconturi pt cabinetul de parlamentar din teritoriu, etc. Sa nu mai vorbim de contractele pe sest si sacii de bani furati de niste baieti care dorm pe scaune in cea mai mare parte a timpului. Banii astia nu cad din cer. Sunt luati direct din buzunarul aluia care trage ca prostul si primeste un minim de 1000 de lei si din buzunarele unora mai fericiti care castiga salariul mediu. Sa se implice privatul? Cred ca glumesti. Arunca o privire spre mediul privat. Companiile potente financiar nu sunt romanesti. Nu au interesul sa ne ridice noua tara. Ei sunt veniti aici sa ia, nu sa dea. Asta cu implicarea companiilor private in cercetare sunt SF-uri. Romania nu are destule companii private care sa-si permita asa ceva. Multinationalele, da, se implica. Dar nu aici, si nu pentru noi.
Un om care învață foarte mult, devine un om deștept, înțelept. In cazul nostru, Mirela este un om înțelept. Bat la pariu ca nu este mulțumită de faptul ca trebuie sa jongleze cu 2 job-uri, dar a înțeles in ce țara trăiește si știe ca trebuie sa aibă rabdare pana lucrurile se vor așeza la locul lor in țara noastră. Peste 10, 20, 50 de ani.
Nu ca sa fiu eu troll-ul de serviciu, dar 4 milioane de lei pe luna ..pffuai, cred ca toti am vrea un asemenea salariu !!!
Banuiesc ca va refereati la 400 lei pe luna, ca nah, doar au trecut 10 ani de la denominare!!
Cercetator , avocat, profesor , vanzator, brutar .., toate sunt meserii onorabile daca stii sa le faci bine. Ca nu sunt bani in cercetare momentan, asa cum nu castiga nici un avocat daca nu are clienti , un tenismen ori un ciclist “aproape” de podium, dar lucrurile se pot schimba. Daca e un bun cercetator , viitorul ii pregateste , cu putin noroc, un loc mai bun. Pe vanzari va avea totdeauna un loc bun, cu talentul pe care il invoci.
Pe vremuri stateam intr-un apartament cu chirie si aveam toata mobila facuta de noi.Castigam cat sa ne platim chiria si mancarea dramuita pe zile.Aveam 20 de ani , eram harnici si optimisti.
In timp , lucrurile se schimba daca esti harnic si motivat , norocul ti-l apropii pe masura ce evoluezi ca individ, valorile materiale devin simple consecinte a perseverentei tale .
Eu ii prevad un viitor frumos Mirelei , daca este asa cum ai descris-o.
Trebuie sa aiba rabdare , sa fie curajoasa si modesta.
Total fara profunzime: probabil se fac prea putine operatii pe creier in Romania. Sa speram totusi ca va avea rabdare Mirela pana Romania se trasforma intr-o lume mai buna.
Romania nu se schimba singura. Daca vrem sa se schimbe ceva, trebuie sa refuzam TOTI sa fim platiti prea putin, atat de putin incat sa nu poti acoperi nici chiria, de exemplu. Daca nu vor gasi pe NIMENI sa se angajeze cu 400RON, poate cresc suma. Salariul mic este unul din motivele pentru care multa lume fura. E adevarat ca sunt multi oameni norocosi, care au parinti instariti si ii ajuta financiar. Sau mai sunt si joburi bine platite, in IT sau publicitate sau tv sau cantat la nunta, nu stiu, poate si altele. Dar nu este in niciun caz tot omul in situatia aceasta… pacat ca intervine disperarea, nu stii ce sa faci, unde sa mergi, si accepti inacceptabilul. Asa cum o femeie accepta sa fie abuzata de sot pentru ca nu are o casa unde sa mearga, nu are rude sau prieteni care sa o ajute, sau doar de frica, de frica lui.
Buna ziua ,
As dori sa iau legatura cu domnisoara Mirela. Pentru o eventuala bursa.
Multumesc anticipat
Buna!
I-am dat mailul tau Mirelei, te va contacta daca e interesata. Merci!