Povestea de azi e a unui baiat care avea vedenii. Sigur, asta ar fi spus oamenii despre Andrei in Evul Mediu – pentru ca boala se manifesta prin halucinatii vizuale si convulsii. Diagnosticul pus de medici din ziua de azi nu suna nici el mai bine: epilepsie focala. Crize epileptice pornite din aria vizuala…si incheiate cu pierderea constientei.

Parintii au incercat totul. Chiar totul – adica toate medicamentele aflate pe piata in Romania. In ultime vreme, nimic nu mai mergea. La 17 ani, Andrei avea deja cateva crize pe saptamana. Va imaginati cum era viata lui? Eu nu pot.

DINCOLO DE MEDICAMENTE, CHIRURGIA

Andrei era deci de ceva vreme canditat la chirurgie –  dar ingrijorarea medicilor a fost mereu ca extirparea focarului epileptic putea sa-i afecteze vederea, pentru ca focarul era in aria vizuala.

Aici am intervenit noi – cu solutia SEEG. E destul de simplu, desi imaginea arata un pic nelinistitor pentru unii pacienti: introducem electrozi in creier ca sa stabilim exact locul de unde pornesc crizele. Electrozii sunt ca niste “antene” care prind “fulgerele” crizelor si ne dau, prin triangulatie, pozitia exacta a lor. Dupa care operatia poate fi cu mult mai precisa, iar chirurgul poate scoate cu mult mai putina materie nobila, afectand mai putin creierul.

La Andrei am implantat 14 electrozi, din care 6 chiar in ariile vizuale. Unul dintre ei a fost plasat chiar in zona de unde porneau crizele. Dupa o saptamana de inregistrare a acestora, la Spitalul Universitar, am remarcat ca vinovata de boala era o bucatica mica de creier aflata in aria vizuala stanga. Candidata la chirurgie. Sau chiar mai bine…?

AM “ARS” FOCARUL CU UN ELECTROD

In acel moment am realizat ca putem aplica o procedura care l-ar scuti pe pacient de operatie: si anume sa “ardem” zona care genereaza epilepsia. E ceva absolut nou in Romania: Andrei e doar al treilea pacient care a avut parte de acest gen de interventie. Ea consta in introducerea in electrodul plasat in creier a unui curent electric care pur si simplu incalzeste tesutul la 80 de grade celsius, producand o mica leziune de 1 milimetru diametru.

Ideea e ca acea leziune, daca e provocata chiar in focarul epileptic, il impiedica sa mai functioneze – adica sa emita undele electrice anormale in creier care genereaza criza. E ca si cum ai arde un tatuaj care te deranjeaza! Totul, fara sa mai deschidem craniul, ca in procedura normala in care focarul epileptic e scos cu bisturiul.

Ca sa cauterizam focarul am folosit un aparat care se cupleaza la electrodul deja introdus in creier. Practic, in loc sa “ascultam” creierul, l-am “curentat” pe o portiune mica, de 1 milimetru.

OPERAT TREAZ SI FARA DURERE

Ce e interesant e ca pacientul a fost treaz pe tot parcursul operatiei, fara nici un fel de durere. A fost nevoie sa-l pastram treaz, pentru ca i-am verificat in permanenta vederea, ca sa fim siguri ca n-o afectam ireversibil. Firesc, data ce operatiunea se producea chiar in zona de creier care analizeaza imaginile!

Totul a durat cateva minute. In momentul incalzirii, pacientul a auzit doar un zgomot usor si n-a simtit nimic. In cateva ore am scos electrozii si pacientul a plecat acasa a doua zi.

O LUNA FARA CRIZE, DEJA

Cand a sosit, avea cam 4-5 crize pe saptamana. De o luna, de la operatie, n-a mai avut nici una…si speram sa-i mearga bine in continuare.

De ce am scris asta? Ca sa ma laud? Ei bine, m-am gandit sa impart cu voi povestea asta, pentru ca imi place sa dau speranta oamenilor. Speranta bazata pe stiinta, nu pe noroc, pe cunoastere si cercetare.

Si da, asta se face in Romania, cu o tehnologie pe care am invatat-o in Franta. Si cu un Program National obtinut cu multa munca. Dar despre asta, in alte postari…))

Ioana Mindruta