Epilepsia este o problema de sanatate publica cu peste 50 de milioane de pacienti in intreaga lume. Studiile epidemiologice in Europa au aratat o incidenta a bolii de 33 – 34/100000 si o prevalenta de 6.2 – 13/1000. Boala afecteaza toate grupele de varsta dar cunoste doua varfuri de incidenta: la copii si la varstnici. Cauzele care pot determina crize epileptice la orice varsta sunt tumori, traumatisme, infectii, accidente vasculare, boli degenerative. Boala cu debut in copilarie si adolescenta poate avea o cauza genetica sau poate fi o consecinta a suferintei la nastere sau a malformatiilor de dezvoltare a sistemului nervos in timpul vietii intrauterine (displazii).

In Romania nu avem studii epidemiologice pentru aceasta boala dar nu sunt motive sa credem ca ar putea fi o situatie diferita radical de celelalte tari europene.

Datele obtinute de la Casa de Asigurari de Sanatate arata ca 200 000 de bolnavi primesc tratament lunar, rambursat total sau partial de Casa, pentru diagnosticul cu codul G.40 (epilepsie).

Diagnosticul si alegerea tratamentului medicamentos se bazeaza pe indicatiile Ghidurilor Nationale elaborate de catre Societatea de Neurologie din Romania. Cea mai frecventa forma clinica de epilepsie este epilepsia cu crize focale si localizare a focarului epileptic la nivelul structurilor lobului temporal(70%) sau extratemporala (30%)^. Acesti pacieti pot prezenta crize cu pierderea starii de constienta, cu cadere, cu afectarea functiilor vitale si risc de moarte subita. De asemenea o serie dintra ei pot avea si crize subtile, cu semne clinice minime, greu de recunoscut, dar care cand sunt recurente pot conduce la deteriorare progresiva a functiilor cognitive.

Principalul obiectiv al tratamentului este obtinerea controlului complet al crizelor epileptice, fara efecte adverse intolerabile si oprirea deteriorarii cognitive si comportamentale.